Schimbari de la cald la rece si de la gheata la fierbinte . Schimbari.

Baietii de la Vama care trebuiau sa deschida evenimentul la ora 20:00, s-au lasat asteptati pana la ora 22:00. In timpul pierdut numarand scaunele si numarul de membre al tuturor oamenilor prezenti, nu s-a gandit nimeni sa puna totusi niste reclame. Nu de alta, dar ar fi reusit sa mai calmeze gloata si pofta devoratorului.

“Concertul” Vama a durat mai mult decat e, cred, prevazut de lege sa dureze un concert atat de prost. Nu numai ca melodiile lor ating limita penibilului (vezi oda porcului sau ceva de genl), dar recitalul a fost presarat de discursuri de corazon, de parca acus-acus ar participa si Tudor Chirila la alegerile pentru presedintie.

Pe la ora 23:00, la doar 3 ore dupa ora la care trebuia sa inceapa flamanda noapte, au inceput sa se difuzeze reclamele. Noroc ca nu erau si astea romanesti, ca atunci chiar ca as fi pierdut fara cap 25 RON, cat am dat pe bilet. Atmosfera in schimb, a fost chiar ok, iar multimea de oameni care s-a tolanit pe jos pe langa ecranele mari, iti oferea o stare de bine si relaxare.

Cei care au venit acolo, atrasi si de ideea de stand-up comedy, au plecat cu coada intre picioare, pentru ca n-a fost picior de comediant pe scena de la Polivalenta…

Reclamele excelente, memorabile multe, pacat ca a fost din punct de vedere al organizarii, un eveniment romanesc pur-sange.

Poate, dar POATE, mai incercam si la anul.

Iata si una din reclamele care si-a lasat amprenta:

Azi, 9 octombrie, Sala Polivalenta va fi asaltata de multi devoratori de publicitate. Deschiderea o va face trupa Vama, iar distractia ne este asigurata si de stand-up comedianti. Suna foarte bine, si stiu ca e multa lume avida de acest tip de eveniment.

Eu nu am fost pana acum niciodata, din varii motive, dar abia astept evenimentul de maine. Pareri si impresii vor aparea dupa. Meet you there!

Biletul este 25 Ron, si poate fi luat de pe www.bilet.ro

Creează aici o femeie care să aibă caracteristicile țării noastre.

Atingeri sacadate…nu te lasa in pace… te acopera, te nelinistesc. Iti fosneste ceva foarte tare in ureche, si desi stii ca e doar un vis, ti-e frica sa ridici mana sa inlaturi zgomotul… Macar de ti-ai pune o perna peste urechi, sa nu mai auzi…. Deshchizi ochii prin somn, si vezi imaginea peretelui din fata ta, exact asa cum l-ai lasat atunci cand te-ai culcat. Ai o speranta ca te-ai trezit si ca s-a terminat totul, cand simti iar o mana cum te bate pe umar… sacadat, incet, dar vocea ciudata de pe fundal te inspaimanta si nu vrei sa te intorci. Realizezi ca visezi.

Ana, trezeste-te… Trebuie sa te trezesti…

Incerci sa iti misti corpul, intr-o miscare frenetica, numai de dragul de a scapa… Si iti dai seama ca nu poti.  Senzatia de corp paralizat te inspaimanta si vezi cum persoana din camera se apropie mai tare de tine si fosneste din ce in ce mai tare, mai aproape, aproape ca simti fosnetul in piele… Reusesti.

Te-ai trezit, si tremuri inca la gandul ca poate inca nu te-ai trezit. Din fericire camera goala, si fosnetul a disparut… Numai lacrimile care iti curg pe obraz si o mana amortita sunt semnele ca ai fost acolo, si ca ai suferit, si ca te-ai speriat. Si trimite Ana spasita la 2 dimineata un mesaj timid cu”Dormi?”, incercand sa gaseasca in cineva legatura cu realul, unde sa gaseasca liniste si asigurarea ca a fost doar un vis. Ar fi vrut ea sa fie luata in brate, ca e alintata de fel, dar a fost primita cu indiferenta si amuzament….

Si-atunci Ana s-a bagat inapoi in pat, cu o lacrima in coltulul ochiului si in continuare cu spaima de fosnet…

Punem punctul pe “i” inscriindu-ne pe mailpebune@yahoo.com . Ne grabim caci stim ce vrem: avem timp pana pe data de 26 aprilie, orele 24.00, sa trimitem mail cu subiectul “inscriere”.
Te asteptam la “2 in 1″! Pe bune!”

Trezit dimineata… atat de dimineata incat as fi putut sa trezesc si cocosii care dormeau linistiti. Mers cu masina pana in Tulcea, petrecut 1 ora prin micutul oras, si imbarcat pe salupa care ne va fi purtat pe apa cateva ore spre Sulina. Odata ce treci de oras, intri in alta lume… Da, o civilizatie lasata parca un pic in urma, dar alta… O civilizatie in care sa te pierzi si sa gasesti liniste.

Nu mai vezi tipenie de om o perioada, si apoi mai treci pentru cateva secunde printre niste sate micute, pe malul Dunarii, cu batrani care pescuiesc si bunicute care fac mamaliga.

Stufaris, plante, copaci, natura. Natura salbatica asa cum nu o mai vezi nicaieri. Padurea Letea, plante exotice… liane…

Lacul Rosu, Rosulet. Canale incalcite, foarte stramte. Oameni in barci. Nuferi. Pelicani…Farul Vechi unde se imbina Marea cu Dunarea… peisaje extraordinare pe care ti-e greu sa crezi ca le poti vedea in Romania.

Sulina. Are 4 strazi. Incinta (care e pe o parte a Dunarii, unde candva era Santierul Naval din Sulina) si pe partea cealalta 3 strazi: Strada I, Strada II si Strada III. O biserica frumoasa, parc, si un drum din alta lume catre plaja si Marea Neagra. In drum, poti sa vizitezi  Cimitirul Marinarilor/ lipovenesc ( nu stiu sigur daca asa se cheama). Nu mi-am inchipuit vreodata ca un cimitir ar putea fi obiectiv turistic, dar daca ajungi pe acolo sa te opresti un pic…  Sunt morminte de marinari, de capitani de vas, de oameni care au luptat cu marea. Sunt pietre de mormant care sunt in forma de colaci de salvare si de palarii de capitan, sunt texte si texte scrise in toate limbile…

Sunt povesti de viata si aventuri ca in povesti…

Internetul cu siguranţă a adus o mare schimbare în ceea ce priveşte circulaţia ziarelor, rapiditatea transmiterii unui mesaj, unei ştiri, unei noutăţi. Există, se pare, o bătălie continuă între clasicul ziar de hârtie şi multitudinea de portaluri care reunesc într-o pagină web toate ştirile şi publicaţiile. Este până la urmă o bătălie între stiluri de viaţă: între a răsfoi paginile unui ziar abia imprimat, a savura mirosul de hârtie şi cerneală şi a sorbi o cafea dimineaţa, sau tipicul omului care prima oară când se trezeşte, renunţă la romantismul dimineţii, porneşte computerul şi verifică online ultimele noutăţi, ştiri, etc.

Care sunt diferenţele între cele două stiluri şi ce diferenţiază mai exact presa online de presa tradiţională?

În primul rând, presa online nu are spaţiu limitat de stocare. În pagina online a unui ziar, nu ai limitări de pagini, nu ai limitări de spaţiu pentru poze. Articolele pot fi astfel, în mediul online, mai complete, susţinute de legături către alte publicaţii, către alte păreri pe această temă, către studii de caz, cât pot fi deasemenea susţinute şi de mai multe imagini şi filmări.

Informaţiile în presa online, ajung deasemenea mai rapid la cititor. Majoritatea publicaţiilor zilnice au un termen limită până la care pot trimite la publicare varianta finală a ziarului, pe când această limitare nu există în online, publicaţia putând fi adusă la curent cu ultimele noutăţi în orice moment din zi şi din noapte.

În al doilea rând, presa online are marele avantaj de a permite interacţionarea între cititorii articolelor prin intermediul comentariilor pe care le pot lăsa fie la anumite articole fie pe forumurile de discuţie, special create pe diverse teme din presa zilnică. Se încurajează astfel crearea comunităţilor şi împărtăşirea opiniilor într-un mediu online, neutru, unde ai ocazia să discuţi despre un subiect nu doar cu colegul de serviciu sau vecinul, ci cu toţi oamenii dintr-o ţară sau chiar de pe planetă, după caz.

Presa tradiţională consumă mai multe resurse, de mai multe feluri, şi implicit costă. Presa online este eco-friendly şi este gratuită. Un mare avantaj pentru viitor pentru presa online este că aceasta este ecologică: nu consuma hârtie sau cerneală şi nici nu are nevoie de atâtea resurse umane, ci practic, odată ce site-ul web există, doar de editori. Pe de altă parte, pentru presa tradiţională trebuie să faci minimul efort de a te duce până la un punct de presă, să scoţi din buzunar o anumită sumă de bani, în funcţie de publicaţie, şi eventual apoi, să ai grijă să reciclezi ziarul. Jurnalismul a fost susţinut până acum de existenţa acestui cerc vicios în care audienţa plătea pentru ştirile pe care le dorea, vânzătorii de publicitate plăteau să atingă un anumit target, iar agenţia de presa făcea profit din care plătea jurnaliştii, iar societatea beneficia astfel de informaţii. Ajungerea presei în online a rupt acest cerc, acum fiind nevoie de mult mai multă creativitate şi mai multe idei ca să se poată menţine acelaşi suport pe care s-a făcut jurnalism de calitate atât timp.

Cu toate avantajele enumarate până acum ale presei online, presa tradiţională îşi va mai găsi mult timp de acolo utilitate în viaţă omului contemporan. Veşnicul grăbit spre birou, va prefera întotdeauna să cumpere repede de la vânzătorul de ziare preferat publicaţia care îl interesează şi pe care să o lectureze în mijloacele de transport în comun. Călătorul cu trenul, oamenii de pe plajă, studenţii în timpul cursurilor, toţi vor găsi plăcere în a lectura revistele cu subiectele favorite, fie că sunt ele de afaceri, sau de modă, sau tehnologie, etc.

Toate acestea fiind spuse, consider că dispariţia presei tradiţionale este mai mult un subiect despre dacă lumea, până în 2020 îşi va schimba stilul de viaţă atât de mult încât să renunţe la micile obiceiuri gen asocierea ziarului de dimineaţă cu o cafea, sau la nevoia de a îţi folosi într-un mod util şi plăcut timpul pe care îl petreci între casă şi birou.

Eu nu cred.

1. Dar nu, nu si la noi. Noi avem prezenta obligatorie la cursuri. Pe ultima suta de metri, nu suntem bagati in examene daca nu mergem la cursuri, daca nu suntem activi la seminarii si daca nu facem 10 proiecte obligatorii si de cate 100 de pagini.

Azi am mers regulamentar la curs. Un curs pe care il tine un profesor agramat si care nu e capabil macar sa pronunte corect numele materiei pe care o preda. E o durere sa fiu prezenta acolo, dar strigarea listei de prezenta si gandul ca poate nu intru in licenta ma fac totusi sa pierd 2 ore desenand oite pe foi. Acelasi lucru, il fac din obligatie sute de studenti. Toti in aceeasi sala. Astazi a trebuit sa stau pe scari, ca sa imi iau o nenorocita de prezenta. Pe scari…2 ore. Metafora invatamantului romanesc: profesorul agramat si studentul supus si ascultator. Supus pana la stadiul de a isi tranti fundul pe o scara mizerabila dintr-un amfiteatru care nu mai are toate scaunele intregi…

2. Am plecat nervoasa si m-am urcat in autobuzul care sa ma duca incet, foarte incet, dar sigur spre casa. S-au urcat 3 “pute verzi” pe ritm de “chica-laca-cichi-cia” si au inceput sa urle in autobuzul relativ gol, de parca ar fi interesat pe cineva rimele lor de prost gust, pline de organe genitale. As fi putut trece usor peste daca nu:

“Bai c**e, m-am apucat maaa, de scoala de soferi. Sa vezi ce m-a laudat instructoru. Ce maanevre faceeeam baaah. Pana mi-a murit motoru’ si m-am c***t pe mine de frica, baaa. Is muci ba.”

“Pai si ce faci c**e la examen?”

“Ehhee, ba p**ica, mi-am aranjat baai, ca altfel nu iau. Nu am io timp sa invat legile alea. Ma duc asa, ca smenaru’ la domn politist si-i zic sa ia p**a baah. Si apoi vrrrum vrrrum prin oras”

Vrrum vrrrum pana da intr-un copac. Si din cauza acestor oameni o sa vedem peste cateva timp mame plangand la stirile de la ora 5: “Un tragic accident de masina”. Accidentul nu e in sinea lui tragic, existenta oamenilor astora e tragica. Prostia lor e tragica. Si ignoranta. Si nesimtirea. TRAGIC.

3. Cobor regulamentar in cea mai apropiata statie de casa mea. Ma duc la fel de regulamentar la cel mai apropiat magazin sa imi cumpar o paine si un pate cu ultimii bani din buzunar. Intra 4 tiganci mici si una mare… Primul lucru pe care il rostesc : “faaah, mancati-as gura, faa, au camere… ce p***a ta facem?” Si te mai intreb de ce totusi oamenii ca ei nu more dom’ne de foame. Io-te d’aia: ca nu-s peste tot camere de luat vederi.

Simteam cum mi se urca sangele in cap si fierbe. Tremuram de draci si creierul imi zvacnea dupa 20 de minute in care am auzit si rasauzit toate injuraturile din lume, spuse in cele mai vulgare si scarboase moduri.

3. Ajung acasa, ma minunez de facturile din posta si in plus, de biletelul din usa. Biletel de la administrator “Va rog sa ma sunati”. De ce? E simplu… mi-am permis sambata seara la ora 23:00 sa rad mai tare decat prevede legea blocului. Am fost sunata bineinteles pentru atentionare de iubiti vecini, am primit vizite a doua zi… Mi se reproseaza ca gatesc noaptea. Ca ajung tarziu acasa. Ca ma spal la orele tarzii la care ajung acasa… ca nu “ma misc usor prin casa”… ca rad prea tare. Ma scuzati, domnu’ administrator… am voie sa respir? Sau numai intre orele 10:00 si 21:00 ?

Oameni plictisiti. Oameni prosti. Oameni nesimtiti.

Imi cer scuze eu, pentru multele cuvinte cu **** pe care le-am folosit, dar nu aveam alta metoda de a reda vulgaritatea unor asa zise fiinte omenesti si nici furia pe care o simt acum pentru astfel de oameni. Si desi nu e stilul meu deloc, multumesc deloc-gri ca mi-ai adus la cunostinta aceasta piesa (si asta un pic vulgara) care se potriveste de minune cu starea mea de acum, si le-o dedic LOR: Fara numar, fara numar, bai c***e

And I am a weapon of massive consumption

and its not my fault it’s how I’m programmed to function

I’ll look at the sun and I’ll look in the mirror

I’m on the right track yeah we’re on to a winner